Indicatorul măsoară suprafața siturilor terestre desemnate în baza rețelei Natura 2000. Rețeaua Natura 2000 cuprinde zone protejate marine și terestre desemnate în temeiul Directivelor UE privind habitatele și păsările, cu scopul de a menține sau restabili o stare de conservare favorabilă pentru tipurile de habitat și speciile de interes din UE. Zona acestor situri poate oferi indicații asupra stadiului implementării rețelei Natura 2000 și a „completitudinii” acoperirii acesteia pe teritoriile statelor membre. Datele furnizate Comisiei de statele membre sunt consolidate cel puțin anual de Agenția Europeană de Mediu și Centrul European pentru Diversitate Biologică (EEA, ETC/BD) și colectate de către Direcția Generală pentru Mediu a Comisiei Europene.

Indicatorul este un index și integrează abundența și diversitatea unei selecții de specii comune de păsări asociate unor habitate specifice. Sunt excluse speciile rare. Sunt reprezentate trei grupe de specii de păsări: specii comune de terenuri agricole (39 de specii), specii comune de pădure (34 de specii) și toate speciile de păsări comune (167 de specii; inclusiv specii de terenuri agricole și specii de pădure).

Indicatorul măsoară tendințele populației a 17 specii de fluturi la nivelul UE și este prezentat ca Index 2000 = 100 și Index 1991 = 100 cu valori netezite.
Indicatorul se bazează pe date din 17 state membre ale UE (Austria, Belgia, Cehia, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Ungaria, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Țările de Jos, România, Slovenia, Spania, Suedia). Datele sunt integrate și furnizate de Agenția Europeană de Mediu și Butterfly Conservation Europe, parteneriatul European Butterfly Monitroing Scheme, proiectul Evaluarea fluturilor în Europa (ABLE).