Consumul biochimic de oxigen (CBO) este utilizat pentru a măsura calitatea apei. Acesta se referă la cantitatea de oxigen necesară microorganismelor aerobe pentru a descompune substanțele organice într-o probă de apă, pe o perioadă de cinci zile, în întuneric, la 20°C (CBO5), măsurat în miligrame pe litru (mg O2/L) și ponderat după numărul de stații de măsurare.

Indicatorul se referă la concentrațiile de nitrați (NO3) din apele subterane, măsurate ca miligrame pe litru (mg NO3/ L). Datele provin din eșantioane prelevate din apele subterane și sunt agregate la valorile medii anuale.

Indicatorul se referă la concentrația de fosfat (PO4) în faza dizolvată a probelor de apă, măsurată în miligrame pe litru (mg PO4/ L). Datele sunt preluate din stațiile fluviale și sunt agregate la valorile medii anuale. La niveluri ridicate, fosfatul poate afecta calitatea apei, cum ar fi eutrofizarea, prin declanșarea creșterii macrofitelor și algelor.

Indicatorul măsoară numărul și proporția zonelor de scăldat de pe coastă și din interior cu o calitate excelentă a apei. Calitatea apei pentru scăldat este evaluată conform standardelor pentru parametrii microbiologici (enterococi intestinali și Escherichia coli). Indicatorul este calculat pe baza rezultatului a 16 evenimente de eșantionare, în patru ani pentru a fi siguri că sunt cuprinse cele mai multe evenimente meteorologice. Directiva privind apele pentru scăldat impune statelor membre să identifice și să evalueze calitatea tuturor apelor de scăldat interioare și marine și să clasifice aceste ape drept „sărace”, „suficiente”, „bune” sau „excelente” în funcție de nivelurile de bacterii fecale detectate.