Indicatorul este definit (în versiunea consolidată din 2012 a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene) și explicat în Regulamentul (CE) nr. 479/2009 al Consiliului, astfel cum a fost modificat și în Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (SEC 2010) și modificările legale ulterioare, completate de interpretări și orientări suplimentare de la Eurostat, în special Manualul privind deficitul și datoria guvernamentală ca raport dintre totalul datoriei publice brute la valoarea nominală restantă la sfârșitul anului și PIB la prețurile actuale de pe piață.
Datoria publică este definită ca totalul datoriei brute consolidate la valoarea nominală la sfârșitul anului, în următoarele categorii de datorii guvernamentale (definite în SEC 2010): valută și depozite (AF.2), titluri de creanță (AF.3) ) și împrumuturi (AF.4). Sectorul administrației publice cuprinde subsectoarele guvernului, administrației publice centrale, administrației publice locale și fondurilor de securitate socială.

Indicatorul măsoară ponderea impozitelor de mediu în veniturile totale din impozite și contribuții sociale. Impozitele de mediu sunt definite ca impozite a căror bază de impozitare este o unitate fizică (sau substituentul acesteia) a unui lucru care are un impact negativ dovedit, specific asupra mediului. Veniturile din impozitele de mediu provin din patru tipuri de impozite: impozitele pe energie (care reprezintă în jur de trei sferturi din total), taxele de transport (aproximativ o cincime din total) și impozitele pe poluare și resurse (aproximativ 4% din total).

Indicatorul măsoară ponderea gospodăriilor cu conexiune fixă la rețea de foarte mare capacitate (VHCN). Rețea de foarte mare capacitate înseamnă fie o rețea de comunicații electronice care constă în întregime din elemente de fibră optică cel puțin până la punctul de distribuție din locația de deservire, fie o rețea de comunicații electronice capabilă să furnizeze, în condiții obișnuite de vârf, performanțe similare de rețea.