Domeniul: Orașe și comunități durabile

Subdomeniul: Valorificarea patrimoniului cultural

Un element esenţial al calităţii condiţiilor de locuit este disponibilitatea unui spaţiu suficient în locuinţă. În perioada 2008-2019, rata de supraaglomerare a avut un trend descrescător, cu excepţia anilor 2012 şi 2015 când s-au înregistrat creşteri nesemnificative faţă de anul anterior (2011, respectiv 2014).

În anul 2019, aproape jumătate din populaţia României (45,8%) trăia în gospodării supraaglomerate, ceea ce înseamnă că nu aveau un număr de camere adecvat mărimii gospodăriei. Rata de supraaglomerare a scăzut cu 0,5 puncte procentuale, în anul 2019, comparativ cu anul 2018 şi cu 9 puncte procentuale faţă de anul 2008.

Analiza după statutul de sărăcie reflectă o scădere a ratei de supraaglomerare în rândul popu-laţiei aflate în risc de sărăcie cu 7,3 puncte procentuale, de la 61,7% (în anul 2008) la 54,4% (în 2019). În aceeaşi perioadă, se observă o scădere a ratei de supraaglomerare a persoanelor non-sărace, cu 2,3 puncte procentuale mai mare comparativ cu a persoanelor în risc de sărăcie. România se situează peste media Uniunii Europene (de 15,6%), fapt ce determină necesitatea monitorizării evoluţiei ratei de supraaglomerare în strategia de dezvoltare durabilă pentru a permite evaluarea gradului de îndeplinire a orizontului privind asigurarea creșterii competitivității orașelor la nivel european și internaţional.