Indicatorul măsoară ponderea persoanelor care trăiesc în condiții supraaglomerate în UE. Se consideră că o persoană locuiește într-o gospodărie supraaglomerată dacă casa nu are cel puțin o cameră disponibilă pentru întreaga familie, precum și o cameră pentru cuplu, pentru fiecare persoană singură cu vârsta peste 18 ani, pentru o pereche de adolescenți (12 până la 17 ani) de același sex, pentru fiecare adolescent de sex diferit și pentru o pereche de copii (sub 12 ani).

Indicatorul măsoară proporția populației care declară că este afectată de zgomotul provenit de la vecini sau de pe stradă. Deoarece evaluarea poluării fonice este subiectivă, indicatorul ține cont atât de nivelurile de poluare fonică, cât și de standardele oamenilor privind nivelul pe care aceștia îl consideră acceptabil. Prin urmare, o creștere a valorii indicatorului poate să nu indice neapărat o creștere similară a nivelurilor de poluare fonică, ci o scădere a nivelurilor pe care cetățenii europeni sunt dispuși să le tolereze și vice-versa.

Indicatorul măsoară concentrația medie anuală ponderată de particule în suspensie măsurate la stațiile de fond din aglomerările urbane. Particulele fine și grosiere (PM10), adică particulele ale căror diametre sunt mai mici de 10 micrometri, pot fi transportate adânc în plămâni, unde pot provoca inflamații și pot agrava starea persoanelor care suferă de boli cardiace și pulmonare. Particulele fine (PM2,5) sunt cele ale căror diametre sunt mai mici de 2,5 micrometri. Prin urmare, acestea sunt o subdiviziune a particulelor PM10. Efectele lor dăunătoare asupra sănătății sunt mai grave decât PM10, deoarece pot pătrunde mai adânc în plămâni și pot fi mai toxice.

Indicatorul măsoară ponderea populației care se confruntă cu cel puțin una dintre următoarele deficiențe majore în starea locuinței: un acoperiș cu probleme de izolație; pereți, podele sau fundație cu igrasie sau mucegai la nivelul cadrelor ferestrelor sau al podelei

Indicatorul arată ponderea populației care a raportat că se confruntă cu problema criminalității, violenței sau vandalismului în zona în care locuiește. Acesta descrie situația în care respondentul percepe infracțiunile, violența sau vandalismul în zonă ca fiind o problemă pentru gospodărie, deși această percepție nu se bazează neapărat pe experiența personală.

Rata severă a lipsei de locuință este definită ca procentul din populația care locuiește într-o locuință care este considerată supraaglomerată, prezentând totodată cel puțin una dintre următoarele:

i) un acoperiș care are scurgeri
ii) fără cadă/duș și fără toaletă interioară,
iii) considerată prea întunecată.

Indicatorul măsoară anii de viață pierduți din cauza expunerii la particule (PM2,5). PM2,5 sunt particule al căror diametru este mai mic de 2,5 micrometri și care pot fi transportate adânc în plămâni, unde pot provoca inflamații și exacerba starea persoanelor care suferă de boli cardiace și pulmonare. Anii de viață pierduți sunt definiți ca anii de viață potențiali pierduți ca urmare a morții premature și reprezintă o estimare a numărului mediu de ani pe care i-ar fi trăit o persoană dacă nu ar fi murit prematur.

Indicatorul măsoară ponderea gospodăriilor cu conexiune fixă la rețea de foarte mare capacitate (VHCN). Rețea de foarte mare capacitate înseamnă fie o rețea de comunicații electronice care constă în întregime din elemente de fibră optică cel puțin până la punctul de distribuție din locația de deservire, fie o rețea de comunicații electronice capabilă să furnizeze, în condiții obișnuite de vârf, performanțe similare de rețea