Domeniul: Inegalități reduse

Subdomeniul: Grupuri vulnerabile si ajutoare sociale

Sărăcia este starea socială a persoanelor ale căror venituri sunt atât de scăzute încât nu pot atinge un standard de viaţă considerat ca fiind acceptabil în societatea în care trăiesc.

Persoanele aflate în sărăcie se confruntă cu o multitudine de dezavantaje, pornind de la lipsa unui loc de muncă, condiţiile de locuit precare, deprivarea materială, îngrijirea inadecvată a sănătăţii până la bariere în accesul la învăţământ şi cultură.

Rata sărăciei relative, estimată pe baza veniturilor disponibile pe adult-echivalent, a fost 23,8% în anul 2019. Mai puţin de unul din patru locuitori ai României trăia într-o gospodărie ale cărei venituri erau sub pragul de sărăcie stabilit la nivelul de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent.

Numărul persoanelor sărace corespunzător acestei rate a fost de 4632 mii persoane, în scădere cu 424 mii persoane faţă de anul 2015, când s-a atins punctul maxim al ratei de sărăcie (25,4%).

În perioada analizată, cea mai mare incidenţă a sărăciei s-a înregistrat în rândul tinerilor cu vârste între 18-24 ani, circa o treime dintre aceştia s-au aflat sub pragul de sărăcie, mult peste nivelurile corespunzătoare adulţilor.

Starea de sărăcie în această perioadă s-a menţinut la cote ridicate şi la copiii în vârstă de până la 18 ani. Incidenţa mare a sărăciei în rândul copiilor şi tinerilor se explică prin faptul că cele mai puternic afectate de sărăcie sunt gospodăriile cu copii dependenţi (persoanele în vârstă de 0-17 ani), tipul şi structura gospodăriilor în care trăiesc persoanele fiind caracteristici ce influenţează în mod direct riscul de sărăcie.

În anul 2019, populaţia vârstnică (65 ani şi peste) este afectată într-o măsură mai redusă de sărăcie (1 din 4 dintre aceştia). Pensia fiind una dintre sursele de venit cu pondere mare în veniturile din prestaţiile sociale, analiza de impact a transferurilor sociale asupra riscului de sărăcie este realizată în funcţie de includerea sau excluderea pensiilor din prestaţiile sociale. Dacă în anul 2019 nu s-ar fi plătit pensiile şi celelalte transferuri sociale, aproape jumătate din populaţie (45,2%) s-ar fi situat sub pragul sărăciei relative şi, în mod evident, situaţia s-ar fi înrăutăţit în cazul persoanelor vârstnice (de 65 de ani şi peste) care s-ar fi aflat în risc de sărăcie într-o proporţie mult mai mare (83,9%).

Reducerea ratei de sărăcie a persoanelor vârstnice a fost posibilă datorită măsurilor luate pentru creşterea incluziunii sociale a persoanelor vârstnice, cum ar fi: mărirea punctului de pensie şi implicit a pensiilor, creşterea cheltuielilor cu prestaţiile sociale, ponderea cea mai mare fiind ocupată de cheltuielile cu pensiile. Astfel, cheltuielile cu prestaţiile sociale s-au ridicat la 14,7% din PIB-ul României în anul 2018, iar evoluţia pe funcţii ESSPROS a cheltuielilor cu prestaţiile sociale relevă faptul că, similar anilor precedenţi, funcţia limită de vârstă (bătrâneţe) a deţinut în anul 2018 ponderea cea mai mare (49%).

Din analiza pe sexe şi grupe de vârstă, se constată că diferenţe cele mai mari le întâlnim la grupa 65 de ani şi peste. În anul 2019, femeile au atins valori ale ratei de sărăcie cu 13,1 puncte procentuale mai mari decât ale bărbaţilor.

Caracteristicile demo-socio-economice ale persoanelor constituie factori determinanţi în apariţia şi creşterea riscului de sărăcie. Evoluţia ratei sărăciei pe sexe, în perioada 2008-2019, nu evidenţiază diferenţe semnificative între femei şi bărbaţi. Însă, în funcţie de grupa de vârstă, riscul de sărăcie afectează cu intensitate diferită populaţia.